Ca si viata ,prietenia e compusa si din grija,din spaime si nesiguranta,,pentru ca stim cu totii ca timpul si spatiul ne sunt ostile.in ecuatia prieteniei intra deci : nelinistea, incertitudinea, suferinta,,etc.si totusi prietenia,fara nici o indoiala e unul din chipurile pe care le imbraca fericirea omului pe pamant.pentru ca ea raspunde unor adanci si fundamentale nevoi omenesti,cum ar fi,nevoia de certitudine,de incredere in celalalt,de oglindire in el ,daca vreti,de comunicare cu el.eu asa gandesc ,in fata prietenului tau te despovarezi de umbre,de tristei , de spaime,comunici cu el,iar el face la fel cu tine.sigur ca e complicat,,ca orice sublima nebunie afectiva,prietenia e viguroasa si firava,,e atotputernica si totusi neputincioasa,e libertate si povara,e fericire si suferinta..floarea prieteniei e pandita la tot pasul de numerosi dusmani,,cum ar fi sa zicem,,orgoliul,grija exagerata fata de interesele proprii, vanitatea, inegalitatea, invidia,nerabdarea,,si multe altele,,,prietenia, este o planta firava,pe care trebuie sa o ingrijesti mereu,sa o feresti de tot ce o poate rani. da,asa este,trebuie sa-i dai tot ce ai mai bun in tine.nimic nu e prea mult,eh ! sigur ,toate astea nu sunt usor de realizat.ti se cere sa te depasesti,sa lupti cu tine,sa-ti infrangi pornirile egoiste,,fiecare prietenie,e o fericire pentru care merita sa lupti.daca pierdeti prietenia,pierdeti enorm de mult,in fata prietenului tau esti tu singur cu adevarul tau,cu luminile si cu umbrele tale,dar cand comunicarea nu e deplina,inseamna ca nu e o adevarata prietenie,,,daca nu e sincera,mai e oare prietenie adevarata?
Prietenia adevarata,continua sa existe chiar si la distanta,,oricat de bun iti este un prieten,,el tot te va rani din cand in cand,,dar tu,trebuie sa-l ierti pentru asta,,,asa este intr-o prietenie adevarata,,,,,