Prin cuvant ne marturisim dragostea, prin cuvant iubim cel mai intens, prin cuvantul redus la banala interjectie ne exprimam fericirea cand ne privim pentru prima oara copilul nou nascut, si poate la finalul vietii, chiar in ultima clipa de simtire in mintea noastra se contureaza tot un cuvant! Deci, cuvintele ce ranesc ar trebui stocate undeva in camera uitarii, ignorate, acoperite de nepasare. Doar asa fericirea are sanse reale sa ne pandeasca si sa ne cucereasca!