Fericirea! Nu stii ce este exact pana in ziua cand o pierzi. La fel ca si cu dragostea. Si nu este tot asa si cu tineretea? Cata vreme o ai, nu-i dai nici o importanta. Ba chiar ai vrea ca timpul sa zboare. Abia astepti sa cresti, sa faci experiente. Dar intr-o zi te uiti in urma si-ti dai seama ca nu mai e, si atunci plangi dupa ea! Ciudata soarta mai au si oamenii. Inteleg importanta unui lucru abia cand l-au pierdut...
This entry was posted
on sâmbătă, 23 ianuarie 2010
at 17:30
and is filed under
CUGETARI
. You can follow any responses to this entry through the
comments feed
.