Mi-e dor sa-mi fie dor de o imbratisare, de-un sarut, de-un “Te iubesc”. Mi-e dor de clipele in care iubeam, fie si fara rost, fara speranta, coplesita de dor, innebunita de dorinta. Cand imi inabuseam lacrimile in capul pieptului si visam ca poate voi fi iubita. Mi-e dor sa tanjesc dupa un prim sarut sau o prima noapte de amor. Imi lipsesc clipele in care fixam cu privirea ore in sir telefonul, in care imaginam scenarii, le stergeam, le refaceam. Mi-e dor de bucuria de a iubi cu inocenta si prostie, de a crede ca dragostea dureaza vieti de-a randul. Mi-e dor sa-mi pierd respiratia in privirea lui, sa plang de fericire si nerabdare si sa ma las purtata de vis.

Imi lipsesc vremurile in care credeam cu tarie ca pot modifica geografia planetei in numele iubirii. Si pot muta muntii si pot sterge anii si pot uita si iubi oricum si oriunde. Mi-e dor de mine, cea care credea si putea. Care isi tinea pleopele deschise la ceas tarziu in noapte pentru a profita de cele cateva ore pe care iubirea mi le daruia.

Ma simt un cub de gheata. Nu simt nimic. Nici bucurie, nici durere, nici suspans. Imi port existenta taraganat, fara a mai astepta nimic, fara a mai visa ceva, fara a ma teme ori a ma bucura de cineva.

Nu ma las atinsa de cuvinte reci ori calde deopotriva. Mi s-a spus ca trebuie sa fiu mai tare, sa nu iau in serios orice nimic (mi-ai facut rau, dragul meu), iar acum, fara placere, n-as mai plati doi bani pentru nimic. Dar as da toate bogatiile lumii sa stiu macar ca voi mai trai, fie si numai pentru o clipa, fie si peste o suta de ani, dulcele fior al iubirii.

Iubirea mi-a devenit matematica, cerebrala. Scanez, calculez, aproximez si renunt. Ar fi prea mult de munca pentru a castiga poate o dragoste. Munca cere timp, timpul e pretios, asa ca renunt de la bun inceput si sper ca cineva imi va oferi dragostea degeaba.LORALLLL

Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut, fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit.
Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.
Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.
Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modlitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele....pentru ca odata ce au zburat, nu mai pot fi recuperate.

Pe aripi de vant
Mi-ai trimis iubire
Si-n orice cuvant
Gandurile-ti fine,
M-ai facut sa simt
Ca sunt importanta
In suflet si gand
In inima toata…
Nu m-am resemnat
Cand eu am cazut
Caci tot am sperat
Dragoste am vrut…
Am sa ma ridic
Iubirea m-ajuta
Si n-am sa mai pic
Fericrea-i multa…
Pe aripi de vant
Mi-ai adus senin
Pe cer nu mai sunt
Norii nu mai vin,
Chiar daca vreodata
Iar se va-nnora
Dragostea-ti curata
Ploaia-ar alunga…

Mie-mi place ploaia
Si de-o fi furtuna
Sa cada siroaie
Suntem impreuna,
Pe aripi de vant
Ziua ar fi cu soare
De te stiu razand
Tristetea-mi dispare
Noaptea ar fi cu luna
Stele-ar lumina
De ma ti de mana
Si tu m-ai veghea…
Pe aripi de vant
Vad zambetul tau
Asa ma incanti
Pe tot drumul meu…
Acum c-am gasit-o
Dragostea ravnita
Spune-mi doar: “Iubito!,
Te fac fericita,
Am sa-ti daruiesc
Tot ce ti-a lipsit
Si-am sa te iubesc
Pana la sfarsit!”

O inima pura daruieste o dragoste curata, iar puritatea se desprinde numai din sinceritate…a spune “te iubesc” din suflet…este o bucurie…pe care ti-o aduci tie si persoanei iubite…LACRIMA1

Exista ceeia ce noi numim ingeri - iar multi dintre noi vrem sa fim o astfel de creatura Divina . Dar...exista un mare dezavantaj in a fi ingeri , ...pentru ca lor le lipseste echilibrul gandirii rationale , intrucit ei nu au trait ca oameni . Ei sunt energie pura , Dumnezeii care in cele din urma vor deveni Dumnezeu / Om .....insa le lipsesc sentimentele de empatie s-au compasiune pentru omenire .
Cum ar putea cei din planurile nevazute sa ne inteleaga pe deplin ,daca nu au fost ceeia ce suntem noi ?
Oamenii sunt mult mai avansati decat ingerii , intrucat acestia nu-l pot intelege pe Dumnezeul ce traieste in forma limitata , numita Om.....prin urmare , ei nu pot intelege in intregime bucuriile si tristetile omului .
Va spun ca ....a face parte din omenire este o experienta sacra , caci atunci cand devenim omenirea ...il experimentam pe deplin pe Dumnezeu .
Numai dupa ce ...devenim omenirea , vom fi calatorit pana la marginea a ceeia ce cuprinde intregimea Imparatiei Cerurilor

Iubirea este acea amintire placuta care iti ramane pentru intreaga viata. Este singurul lucru frumos din viata asta si chiar daca ajungi sa suferi,vei fi fericit ca ai avut ocazia sa iubesti. Vei fi fericit ca pentru o clipa, ea era totul pentru tine. Faceai totul in numele ei, ai fi mutat si muntii din loc doar de dragul ei.

Din pacate, in zilele noastre iubirea a ajuns o arma in mainile unora si o victima in mainile altora. Iubirea este perceputa ca un mijloc, ca un scop, ca un interes. Este adeseori confundata cu ideea de atractie fizica, cu ideea de indragosteala copilareasca sau cu ideea de sex. In ziua de azi, iubirea e orice, numai ce ar trebui sa fie nu mai este. Omul a tranformat iubirea din sentiment in obiect si a gresit. A incercat s-o schimbe pe placul lui si iar a gresit pentru ca n-o poti schimba; iar cand nu mai esti demn de ea, o pierzi precum un parfum ce nu persista. Iubirea e mereu acolo, dar precum credinta, cand te indepartezi de ea, cand nu mai crezi in ea, n-o mai poti simti si din aceasta cauza te vezi izolat, te vezi singur.

Deschide ochii si mai ales deschide-ti sufletul s-o poti primi din nou si ai curaj! Va veni la tine daca vede ca iti doresti acest lucru.

Iubirea nu are nimic de-a face cu sexul, cu atractia fizica, cu banii. Iubirea ramane pentru totdeauna cu tine; si iti va incalzi sufletul si te va insoti atunci cand te vei simti singur si ori de cate ori vei fi trist ea va fi acolo pentru tine.

Tot ce ne dorim este sa iubim si sa fim iubiti sincer, neconditionat si poate pentru totdeauna.

Chiar daca suferim, chiar daca am iubit si sufletul ne este sfasiat de durere, nu trebuie sa ne pierdem speranta. Dragostea va reveni; trebuie doar sa vrem s-o primim, sa gasim omul care sa impartaseasca cu noi acea iubire...si va veni din nou: mai frumoasa, mai matura, mai calda.lorallll

ubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubesti - când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubesti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.
Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie. Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste.O zi plina de iubire si fericire!R28

Pe masura ce cortina noptii se estompeaza incet in lumina diminetii , vedem cum stelele palesc , iar luna....in splendoarea-i magica , isi cedeaza frumusetea in fata rasaritului .Prinsi in frumusetea si vraja momentului , avem o revelatie .Fara aceasta dimineata , in plina desfasurare , toate fricile , toate grijile , visurile si iluziile noastre ar fi nimic .
In acea clipa , iata ca apare , inaltindu-se in spatele muntilor auriti , splendoarea unui giuvaier inflacarat , cu fisii de aur ce strapung ceata din vale , ca raze stralucitoare de speranta . In timp ce maretul Ra se inalta , cerul se aprinde ...de nuante de albastru , lavanda , trandafiriu , portocaliu si ...rosu aprins . Iar pasarea cinta mai puternic si isi ia zborul , in timp ce intreaga lume se trezeste la promisiunea facuta de sufletul blind al diminetii .
Pe masura ce ne uitam la aceasta priveliste spectaculoasa , care a vazut toate momentele din timp , iar maretia sa ne copleseste intreaga fiinta , vom exulta de bucuria intelegerii ca suntem cu adevarat viata lui Ra .
Noi suntem sentimentele tacute si puternice ale vietii , ce se inalta la orizontul indepartat .
Noi suntem culorile rasaritului , miscarile ramurilor din tufisuri , picaturile de roua de pe geam si cintecul de bucurie , dulce si suav , al pasarii diminetii .
Iar urmatorul rasarit pe care il vom vedea va fi privit ca :iata Dumnezeul Ce Eu Sunt .Si vom fi captati de frumusetea si maretia a tot ceeia ce exista , caci acum suntem uniti cu lumina , cu puterea si nesfirsita desfasurare a acestei forte ce nu are nevoie de cuvinte .
Una este sa afli un adevar , alta este sa devii adevar.
Dar ....atunci cind ne asteptam mai putin ne vom trezi pentru a privi o astfel de splendoare pe cer .Iar cunoasterea acestui adevar , prin pacea fiintei , intr-o frumoasa dimineata va deveni o realitate .
Atunci....toate cuvintele , tulburarea , mania , respingerea de sine , complexitatea de a-l intelege pe Dumnezeu , cautarea , cartile si invatatorii vor disparea in ...liniste , printr-o revelatie profunda , ce nu poate fi exprimata prin cuvinte .
Dimineata nostra va veni cu siguranta....!!!

Iubirea e ca un pres la intrarea in suflet.Ne lasam pe el toate sentimentele atunci cand plecam.Sa le curete altul dupa noi.Ne grabim sa inchidem usi ,chiar daca nu avem chei pentru a deschide altele noi.Trantim totul in urma noastra,pe masura durerii din suflet.Si cu cat ne doare mai tare,cu atat zgomotul plecarii e mai taios.Nu ne mai pasa,ne lepadam de orice gest frumos si gand bun.Si uitam.Ce-a fost,cum a fost si cat a mai ramas in sufletul nostru.Si simtim pustiu si fara de sansa.Si fara cale de intoarcere.Sinceritatea,ca si iubirea, e un paradox,doar ceva bun de comentat si care arata frumos in cuvinte. Practic,insa,nu suntem decat niste primitivi lipsiti de sentimente si simt de raspundere.Nici macar pentru propiile fapte. Suntem incontinuu intr-o balanta a propriilor interese.Sinceritatea nu mai e o virtute,ci o scoatem ca pe o haina noua,in ocazii speciale,doar cand vrem sa impresionam .E trist cat de singuri suntem intr-un secol in care am ajuns ,practic,sa ne calcam in picioare.
Nu-mi mai pun asa multe intrebari, nu mai ma uit atat de mult in jur ,indiferent, oameni, fapte, lucruri sau stari, chiar nu mai simt nevoia sa analizez , sa ma intreb sau sa imi caut raspunsuri. Imi ajunge sa imi placa sau sa nu imi placa ca si finalitate. Si-n functie de asta sa vreau sau sa nu vreau ceva.Poate n-ar mai trebui sa ne cautam atatea motive sa simtim, sa vedem goluri sau plinuri, sa te doara sau sa nu te doara. Sa luam lucrurile pur si simplu asa cum sunt si vin. Pe simplul motiv ca, ne place sau nu, viata chiar e tot mai scurta cu si pentru noi. La ce sa o mai risipim pe nimicuri ?Tot ce ramane e : “bine ca a fost, bine ca am putut”.

o zi senina in suflete.jeanne72001

Sarutul este cel mai frumos simbol al iubirii si uniunii dintre doi oameni. Am citit intr-o carte numita “Istoria Sarutului” urmatorul pasaj care m-a inspirat, mi-a placut si pe care il impartasesc cu voi:
Prin sarut, doi oameni sunt in mod automat uniti. Si cu cat iti saruti mai mult iubitul, cu atit mai multe saruturi vei primi. Conceptul e simplu: saruturile pasionale se multiplica atunci cand sant oferite. Cu alte cuvinte, prin schimbul de saruturi reusesti sa stapanesti abilitatea de a saruta profund si plin de intelesuri si astfel iti sporesti abilitatile de a saruta. Un proverb italian exprima cel mai bine toate acestea: “un sarut odata dat, nu e pierdut niciodata”.
Ce e un sarut daca nu limbajul inimii? In vocabularul iubirii ne imbratisam, ne dezmierdam, ne sarutam, ne ingemanam buzele, ne giugiulim, ne pupacim, ne mangaiem, ne muscam, ne ghemuim unul in bratele celuilalt, ne atingem, ne tucăm, ne sorbim, ne savuram, ne adulmecam, ne lipim de corpul celuilalt, ne gustam, ne tachinam si ne gadilam cu limba.
Un sarut romantic e un banchet biologic. Cat se poate de intima, foamea noastră de celalalt este satisfacuta doar la fantana nesecata de hrana senzuala pe care ne-o ofera gurile. Ne hranim unul pe altul cu fiecare sarut si, prin saruturile profunde, ne pare ca am curge unul in corpul celuilalt prin intermediul buzelor. Mii de ani nu au schimbat felul cum ne sarutam. Calde si persistente, reciproce si ispititoare, saruturile ne sustin viata. Ele nu se termina niciodata. Sunt pline de incantare. Ne lasa hraniti, cu rasuflarea taiata si buzele amortite. Saruturile aprind flacara eterna a iubirii. Ele au puterea sa ne transforme”.
….sarutati-va mult!! lorallll

Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri... Si totusi... Atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reprezinta a doua familie, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii.
Un gand impartasit... un vis implinit... o dorinta traita... tristete alinata... speranta...Prietenia.
"Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezenta ta."lorallll

Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut, fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit.
Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.
Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.
Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modlitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele....pentru ca odata ce au zburat, nu mai pot fi recuperate. monalisa-o1

Uneori intregul ne copleseste, nu mai stim ce sa facem cu atata plinatate... şi o imprastiem printre degete... si iarasi se împrastie franturi din noi prin lume. Si vre-un suflet ratacit va ridica frantura şi o va adaposti la caldura sufletului sau...
Franturi... nu, eu vreau intreguri. Sunt mai generoase si mai incapatoare, ai loc sa intorci trei vieti in ele. Intregurile sunt indivizibile si nu cunosc saracia firimiturilor... sa se faca intreguri in viata noastra!
Sufletul e un dar foarte sensibil. La atingerea crivatului poate usor să se sparga. De atatea ori i-am adunat cioburile în palma (si palmele au început sa sangere), m-am asezat într-un colt şi am început refacerea imaginii. Nuantă la nuantă, sunet la sunet, sensibilitate... S-o arunc oare? S-o îngrop adanc să nu mai iasă? Dar tabloul nu ar fi perfect atunci. Ar ramane cu goluri mari care... cine stie cu ce risca sa se umple!
Tabloul se reface. Crapaturile insa raman. Dupa asta orice adiere poate sa doara. Dar ce am fi fara durere? Papusi care zambesc artificial. Fara gust. Fara sens.lorallll

E zarva mare la piata gandurilor noastre fiindca se vand doar sentimente fara eticheta de valabilitate, multe din ele expirate si de aceea voi depune o plangere Destinului pentru a-l amenda pe Creatorul de moda sentimentala al acestei lumi care a produs sentimente ce se nasc si mor in desertaciune, ochi care se cauta intreaga viata fara sa se regaseasca,cuvinte care se pierd in praful clipelor duse de vantul desertaciunii, si multe alte neajunsuri ale acestei marfi cu nume de viata depozitata in conditii mizere pe taraba insalubra a unei Clipe de durere, ce vrea un pret mult prea mare spre a fi cedata altei Clipe de fericire jeanne72001

Pe masura ce cortina noptii se estompeaza incet in lumina diminetii , vedem cum stelele palesc , iar luna....in splendoarea-i magica , isi cedeaza frumusetea in fata rasaritului .Prinsi in frumusetea si vraja momentului , avem o revelatie .Fara aceasta dimineata , in plina desfasurare , toate fricile , toate grijile , visurile si iluziile noastre ar fi nimic .
In acea clipa , iata ca apare , inaltindu-se in spatele muntilor auriti , splendoarea unui giuvaier inflacarat , cu fisii de aur ce strapung ceata din vale , ca raze stralucitoare de speranta . In timp ce maretul Ra se inalta , cerul se aprinde ...de nuante de albastru , lavanda , trandafiriu , portocaliu si ...rosu aprins . Iar pasarea cinta mai puternic si isi ia zborul , in timp ce intreaga lume se trezeste la promisiunea facuta de sufletul blind al diminetii .
Pe masura ce ne uitam la aceasta priveliste spectaculoasa , care a vazut toate momentele din timp , iar maretia sa ne copleseste intreaga fiinta , vom exulta de bucuria intelegerii ca suntem cu adevarat viata lui Ra .
Noi suntem sentimentele tacute si puternice ale vietii , ce se inalta la orizontul indepartat .
Noi suntem culorile rasaritului , miscarile ramurilor din tufisuri , picaturile de roua de pe geam si cintecul de bucurie , dulce si suav , al pasarii diminetii .
Iar urmatorul rasarit pe care il vom vedea va fi privit ca :iata Dumnezeul Ce Eu Sunt .Si vom fi captati de frumusetea si maretia a tot ceeia ce exista , caci acum suntem uniti cu lumina , cu puterea si nesfirsita desfasurare a acestei forte ce nu are nevoie de cuvinte .
Una este sa afli un adevar , alta este sa devii adevar.
Dar ....atunci cind ne asteptam mai putin ne vom trezi pentru a privi o astfel de splendoare pe cer .Iar cunoasterea acestui adevar , prin pacea fiintei , intr-o frumoasa dimineata va deveni o realitate .
Atunci....toate cuvintele , tulburarea , mania , respingerea de sine , complexitatea de a-l intelege pe Dumnezeu , cautarea , cartile si invatatorii vor disparea in ...liniste , printr-o revelatie profunda , ce nu poate fi exprimata prin cuvinte .
Dimineata nostra va veni cu siguranta....!!!

Am vrut sa iti scriu o poveste.Am vrut sa iti descriu un joc.Dar cuvintele nu vin asa usor, se impotmolesc in bariera necunoscutului si se zbat acolo, agatate de o idee sinistra, incercand sa nu piara in negura unei teribile dorinte de abandon.
Nu ma cunosti, asa cum nu ma cunoaste nimeni in jurul meu, asa cum probabil ca uneori nu ma cunosc nici eu - pretentia asta o am cateodata, atunci cand ma arunc in cate un joc al cuvintelor, hotarata sa castig o miza imaginara, un fel de trofeu al orgoliului cu iz de misandra. Nu ma cunosti si totusi ai vazut prin mine, intr-o opacitate disperanta, ceea ce multi nu au reusit nici macar sa zareasca.Am incercat sa joc un joc al hazardului, cu cartile pe care mi le-a servit jocul; o partida trunchiata intr-un joc in care trisez de obicei, purtandu-mi in jartiera gandului cartile potrivite.Jocul m-a prins, mai mult decat as fi vrut sa o faca, m-a prins in mrejele lui descoperind tehnici fine la care pana atunci nu ma gandisem; cand trisezi in joc de multe ori pierzi esenta placererii castigului real, pierzi miza din vedere.Jucand, am tras fugar de multe ori cu coltul ochiului catre cartile mele ascunse, dar sindromul noii descoperiri m-a obligat sa mentin jocul in limitele corectului, sa joc de placere si nu pentru castig.Dar jocul s-a frant deodata, cartile s-au imprastiat, unele dintre ele au cazut pe fata si jocul si-a pierdut farmecul.Uneori nu e suficient sa vrei sa joci. Nu e suficient sa stii sa o faci. Uneori jocul vrea sa se joace singur, manat de dorinte ascunse, atras de esteticul tendintei catre conventional.Sunt momente in care e bine sa recunosti ca esti invins, sa te retragi tacut, cu speranta ca undeva, candva, jocul se va reface…Nu vreau ca jocul meu sa se termine asa.Dar trebuie sa pun cartile jos - nu mai am dreptul sa joc.Am fost invinsa, nu stiu daca de faptul ca nu am stiut sa joc, nu stiu daca de adversar sau chiar de mine.Pun jos ultima carte - pastrasem o regina in speranta unei quinte mici.E cartea cu care poti, daca vrei, sa joci tu.
E a ta - pastreaza-o sau arunc-o daca vrei, pe mine m-a tradat..... JEANNE72001

postarea de mai sus a fost scrisa de JEANNE72001

Am vrut sa iti scriu o poveste.Am vrut sa iti descriu un joc.Dar cuvintele nu vin asa usor, se impotmolesc in bariera necunoscutului si se zbat acolo, agatate de o idee sinistra, incercand sa nu piara in negura unei teribile dorinte de abandon.
Nu ma cunosti, asa cum nu ma cunoaste nimeni in jurul meu, asa cum probabil ca uneori nu ma cunosc nici eu - pretentia asta o am cateodata, atunci cand ma arunc in cate un joc al cuvintelor, hotarata sa castig o miza imaginara, un fel de trofeu al orgoliului cu iz de misandra. Nu ma cunosti si totusi ai vazut prin mine, intr-o opacitate disperanta, ceea ce multi nu au reusit nici macar sa zareasca.Am incercat sa joc un joc al hazardului, cu cartile pe care mi le-a servit jocul; o partida trunchiata intr-un joc in care trisez de obicei, purtandu-mi in jartiera gandului cartile potrivite.Jocul m-a prins, mai mult decat as fi vrut sa o faca, m-a prins in mrejele lui descoperind tehnici fine la care pana atunci nu ma gandisem; cand trisezi in joc de multe ori pierzi esenta placererii castigului real, pierzi miza din vedere.Jucand, am tras fugar de multe ori cu coltul ochiului catre cartile mele ascunse, dar sindromul noii descoperiri m-a obligat sa mentin jocul in limitele corectului, sa joc de placere si nu pentru castig.Dar jocul s-a frant deodata, cartile s-au imprastiat, unele dintre ele au cazut pe fata si jocul si-a pierdut farmecul.Uneori nu e suficient sa vrei sa joci. Nu e suficient sa stii sa o faci. Uneori jocul vrea sa se joace singur, manat de dorinte ascunse, atras de esteticul tendintei catre conventional.Sunt momente in care e bine sa recunosti ca esti invins, sa te retragi tacut, cu speranta ca undeva, candva, jocul se va reface…Nu vreau ca jocul meu sa se termine asa.Dar trebuie sa pun cartile jos - nu mai am dreptul sa joc.Am fost invinsa, nu stiu daca de faptul ca nu am stiut sa joc, nu stiu daca de adversar sau chiar de mine.Pun jos ultima carte - pastrasem o regina in speranta unei quinte mici.E cartea cu care poti, daca vrei, sa joci tu.
E a ta - pastreaza-o sau arunc-o daca vrei, pe mine m-a tradat.....

Un sarut romantic e un banchet biologic. Cat se poate de intima, foamea noastră de celalalt este satisfacuta doar la fantana nesecata de hrana senzuala pe care ne-o ofera gurile. Ne hranim unul pe altul cu fiecare sarut si, prin saruturile profunde, ne pare ca am curge unul in corpul celuilalt prin intermediul buzelor. Mii de ani nu au schimbat felul cum ne sarutam. Calde si persistente, reciproce si ispititoare, saruturile ne sustin viata. Ele nu se termina niciodata. Sunt pline de incantare. Ne lasa hraniti, cu rasuflarea taiata si buzele amortite. Saruturile aprind flacara eterna a iubirii. Ele au puterea sa ne transforme”.
Sarutati-va mult!! lorallll

Din toate amintirile ramase
Au ramas doar vorbe mincinoase
Vorbe ce m-au facut sa te iubesc
Vorbe ce nicicind sa le aud nu doresc
Sunt vorbe ce mi-au ranit sufletul
Sunt vorbe ce nu le poate sterge decit timpul
Sunt vorbe ce vor ramine o amintire
O amintire rea , dar totusi amintire
Au fost, sunt si vor fi mereu in mine
Sunt vorbe ce mi le-ai spus cind era cu tine
Sunt vorbe ce nu le voi uita usor
Sunt vorbe ce le aud ca un ecou
Un strigat mereu ma cheama
Inima spre tine ma-indeamna
Cuvinte spuse cu rautate
Dar totusi rostite frumos cu sinceritate
Eu am crezut in tot si-in toate
In viitor si in dreptate
Nu am crezut si ce suflet poti avea
Ca rautatea ta poate intrece bunatatea mea
Nu voi plinge, voi tine fruntea sus
Chiar de e greu s-o fac... voi face
Au fost vorbe ce tu mi-leai spus
Dar totusi la care eu voi tace..........

Fericirea nu se defineste,ea se cuibareste pentru un minut,o ora, o zi....nu conteaza cat dar trebuie sa constientizam ca exista in sufletele noastre! Fericirea poate insemna realizari pe plan profesional,sentimental,familiar etc.tot ce conteaza e ca toti avem pe cineva in lume care ne poate oferi fericirea...doar sa avem rabdare!