Se afișează postările cu eticheta POEZIE. Afișați toate postările

Pe aripi de vant
Mi-ai trimis iubire
Si-n orice cuvant
Gandurile-ti fine,
M-ai facut sa simt
Ca sunt importanta
In suflet si gand
In inima toata…
Nu m-am resemnat
Cand eu am cazut
Caci tot am sperat
Dragoste am vrut…
Am sa ma ridic
Iubirea m-ajuta
Si n-am sa mai pic
Fericrea-i multa…
Pe aripi de vant
Mi-ai adus senin
Pe cer nu mai sunt
Norii nu mai vin,
Chiar daca vreodata
Iar se va-nnora
Dragostea-ti curata
Ploaia-ar alunga…

Mie-mi place ploaia
Si de-o fi furtuna
Sa cada siroaie
Suntem impreuna,
Pe aripi de vant
Ziua ar fi cu soare
De te stiu razand
Tristetea-mi dispare
Noaptea ar fi cu luna
Stele-ar lumina
De ma ti de mana
Si tu m-ai veghea…
Pe aripi de vant
Vad zambetul tau
Asa ma incanti
Pe tot drumul meu…
Acum c-am gasit-o
Dragostea ravnita
Spune-mi doar: “Iubito!,
Te fac fericita,
Am sa-ti daruiesc
Tot ce ti-a lipsit
Si-am sa te iubesc
Pana la sfarsit!”

O inima pura daruieste o dragoste curata, iar puritatea se desprinde numai din sinceritate…a spune “te iubesc” din suflet…este o bucurie…pe care ti-o aduci tie si persoanei iubite…LACRIMA1

ubesti - când ulciorul de-aramă
se umple pe rând, de la sine
aproape, de flori si de toamnă,
de foc, de-anotimpul din vine.

Iubesti - când suavă icoana
ce-ti faci în durere prin veac
o tii înrămată ca-n rana
străvechiului verde copac.

Iubesti - când sub timpuri prin sumbre
vâltori, unde nu ajung sorii,
te-avânti să culegi printre umbre
bălaiul surâs al comorii.

Iubesti - când simtiri se desteaptă
că-n lume doar inima este,
că-n drumuri la capăt te-asteaptă
nu moartea, ci altă poveste.

Iubesti - când întreaga făptură,
cu schimbul, odihnă, furtună
îti este-n aceeasi măsură
si lavă pătrunsă de lună.
Dragostea ii arata omului cum ar trebui el sa fie. Cand iubesti, descoperi in tine o nebanuita bogatie de tandrete si duiosie si nici nu-ti vine sa crezi ca esti in stare de o astfel de dragoste.O zi plina de iubire si fericire!R28

Din toate amintirile ramase
Au ramas doar vorbe mincinoase
Vorbe ce m-au facut sa te iubesc
Vorbe ce nicicind sa le aud nu doresc
Sunt vorbe ce mi-au ranit sufletul
Sunt vorbe ce nu le poate sterge decit timpul
Sunt vorbe ce vor ramine o amintire
O amintire rea , dar totusi amintire
Au fost, sunt si vor fi mereu in mine
Sunt vorbe ce mi le-ai spus cind era cu tine
Sunt vorbe ce nu le voi uita usor
Sunt vorbe ce le aud ca un ecou
Un strigat mereu ma cheama
Inima spre tine ma-indeamna
Cuvinte spuse cu rautate
Dar totusi rostite frumos cu sinceritate
Eu am crezut in tot si-in toate
In viitor si in dreptate
Nu am crezut si ce suflet poti avea
Ca rautatea ta poate intrece bunatatea mea
Nu voi plinge, voi tine fruntea sus
Chiar de e greu s-o fac... voi face
Au fost vorbe ce tu mi-leai spus
Dar totusi la care eu voi tace..........

Cine sunt eu si cine as fi
Daca pe tine nu te-as iubi?
Intreaba vantul si vei afla
Ca el ar frange inima mea..
Printre crengute far’ adapost
Ce cauta un tel si un rost…
Ca el trudita voi renunta
A mai spera, a mai visa…
Cine sunt eu si cine as fi
Daca pe mine nu m-ai iubi?
Intreaba norul cand sta ca sa ploua
Sufletul meu s-ar rupe in doua
Si printre stropii ce-or sta pe geam
N-as mai gasi chipul tau drag…
Fara privirea ta minunata
As lacrima nemangaiata…
Cine sunt eu si cine as fi
Daca tu in vis nu mi-ai zambi?
Intreaba o stea ce va sclipi
In noaptea care se va ivi…
Si luna care va lumina
Tainic veghind dragostea mea…
Intr-o matase ce-mbraca zarea
De cand se lasa iar inserarea…

Cine sunt eu si cine-as fi
Daca pe tine deloc nu te-as stii?
As fi ca frunza ce cade in toamna
Ingalbenita, neluata in seama,
Cu ploi batute amar peste ea
Uitand c-am fost verde, frumoasa, candva,
Stand resemnata in frig…pe pamant
Tacuta-n durere si far’ de cuvant…
Cine sunt eu si cine as fi
Daca vreodata n-ai sa mai vii?
Intreaba marea cu al ei val
Ce se tot zbate s-ajunga la mal…
Si-n unda albastra ce canta-n suspine
Cui oare ii va mai fi dor de mine?
In tulburarea ei inspumata
De cine as mai fi eu asa adorata?
Cine sunt eu si cine as mai fi
Daca la mine nu ai gandi?
Intreaba-ti gandul ce-l zamislesti
Caci doar cu el tu ma trezesti…
In dimineata nu ar mai fi soare
Zile la rand far’ de culoare
Nici un apus, nici rasarit
Parca si timpul…ar fi oprit…

Se spune ca noi stim cine suntem…insa nu vom sti niciodata cine putem fi…asta probabil, depinde de ce ni se va intampla fiece zi…dragostea, intotdeauna, ne va face sa fim mai buni, mai fericiti…LACRIMA1