Iubirea e ca un pres la intrarea in suflet.Ne lasam pe el toate sentimentele atunci cand plecam.Sa le curete altul dupa noi.Ne grabim sa inchidem usi ,chiar daca nu avem chei pentru a deschide altele noi.Trantim totul in urma noastra,pe masura durerii din suflet.Si cu cat ne doare mai tare,cu atat zgomotul plecarii e mai taios.Nu ne mai pasa,ne lepadam de orice gest frumos si gand bun.Si uitam.Ce-a fost,cum a fost si cat a mai ramas in sufletul nostru.Si simtim pustiu si fara de sansa.Si fara cale de intoarcere.Sinceritatea,ca si iubirea, e un paradox,doar ceva bun de comentat si care arata frumos in cuvinte. Practic,insa,nu suntem decat niste primitivi lipsiti de sentimente si simt de raspundere.Nici macar pentru propiile fapte. Suntem incontinuu intr-o balanta a propriilor interese.Sinceritatea nu mai e o virtute,ci o scoatem ca pe o haina noua,in ocazii speciale,doar cand vrem sa impresionam .E trist cat de singuri suntem intr-un secol in care am ajuns ,practic,sa ne calcam in picioare.
Nu-mi mai pun asa multe intrebari, nu mai ma uit atat de mult in jur ,indiferent, oameni, fapte, lucruri sau stari, chiar nu mai simt nevoia sa analizez , sa ma intreb sau sa imi caut raspunsuri. Imi ajunge sa imi placa sau sa nu imi placa ca si finalitate. Si-n functie de asta sa vreau sau sa nu vreau ceva.Poate n-ar mai trebui sa ne cautam atatea motive sa simtim, sa vedem goluri sau plinuri, sa te doara sau sa nu te doara. Sa luam lucrurile pur si simplu asa cum sunt si vin. Pe simplul motiv ca, ne place sau nu, viata chiar e tot mai scurta cu si pentru noi. La ce sa o mai risipim pe nimicuri ?Tot ce ramane e : “bine ca a fost, bine ca am putut”.

o zi senina in suflete.jeanne72001

Sarutul este cel mai frumos simbol al iubirii si uniunii dintre doi oameni. Am citit intr-o carte numita “Istoria Sarutului” urmatorul pasaj care m-a inspirat, mi-a placut si pe care il impartasesc cu voi:
Prin sarut, doi oameni sunt in mod automat uniti. Si cu cat iti saruti mai mult iubitul, cu atit mai multe saruturi vei primi. Conceptul e simplu: saruturile pasionale se multiplica atunci cand sant oferite. Cu alte cuvinte, prin schimbul de saruturi reusesti sa stapanesti abilitatea de a saruta profund si plin de intelesuri si astfel iti sporesti abilitatile de a saruta. Un proverb italian exprima cel mai bine toate acestea: “un sarut odata dat, nu e pierdut niciodata”.
Ce e un sarut daca nu limbajul inimii? In vocabularul iubirii ne imbratisam, ne dezmierdam, ne sarutam, ne ingemanam buzele, ne giugiulim, ne pupacim, ne mangaiem, ne muscam, ne ghemuim unul in bratele celuilalt, ne atingem, ne tucăm, ne sorbim, ne savuram, ne adulmecam, ne lipim de corpul celuilalt, ne gustam, ne tachinam si ne gadilam cu limba.
Un sarut romantic e un banchet biologic. Cat se poate de intima, foamea noastră de celalalt este satisfacuta doar la fantana nesecata de hrana senzuala pe care ne-o ofera gurile. Ne hranim unul pe altul cu fiecare sarut si, prin saruturile profunde, ne pare ca am curge unul in corpul celuilalt prin intermediul buzelor. Mii de ani nu au schimbat felul cum ne sarutam. Calde si persistente, reciproce si ispititoare, saruturile ne sustin viata. Ele nu se termina niciodata. Sunt pline de incantare. Ne lasa hraniti, cu rasuflarea taiata si buzele amortite. Saruturile aprind flacara eterna a iubirii. Ele au puterea sa ne transforme”.
….sarutati-va mult!! lorallll

Uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri... Si totusi... Atunci cand ne reamintim ca nu suntem singuri, problemelor ce pareau de nerezolvat li se contureaza o rezolvare, sentimentelor ce pareau sufocante li se gaseste alinare pentru simplul fapt ca ne dam seama ca avem pe cineva langa noi. Cineva spunea ca prietenii reprezinta a doua familie, familie in care dragostea este neconditionata, bucuriile se impartasesc, iar necazurile se injumatatesc intre prieteni pentru a putea fi suportate mai usor. Una din cele mai mari bucurii ale acestei vieti este prietenia si una din bucuriile prieteniei este de a avea cui incredinta o taina. Prietenia este poate faptul esential al vietii.
Un gand impartasit... un vis implinit... o dorinta traita... tristete alinata... speranta...Prietenia.
"Prietenii adevarati nu vor nimic de la tine, in afara faptului ca vor sa fie langa tine, sa se simta bine in prezenta ta."lorallll

Nu-ţi subestima valoarea comparându-te cu alţii. Fiecare suntem diferiţi şi fiecare suntem speciali.
Nu-ţi stabili obiectivele după ceea ce susţin alţii că este important. Doar tu poţi ştii ce e mai bine pentru tine.
Nu ignora lucrurile dragi ţie. Ţine de ele ca şi cum ar fi însăşi viaţa ta, pentru că fără ele viaţa este lipsită de sens.
Nu lăsa viaţa să ţi se scurgă printre degete trăind fie în trecut, fie pentru viitor. Doar trăind câte o zi odată vei putea trăi toate zilele vieţii tale.
Nu renunţa atunci când ai ceva de oferit.
Nimic nu se termină până în momentul în care te opreşti să mai încerci.
Nu-ţi fie frică să admiţi că nu eşti perfect. Acesta este firicelul fragil care ne leagă unii de alţii.
Nu-ţi fie frică să îţi asumi riscuri. Doar încercându-ne norocul învăţăm să fim bravi.
Nu alunga dragostea afară din viaţa ta spunând că e imposibil de găsit. Cea mai rapidă modlitate de a primi dragoste este să dăruieşti; cea mai rapidă cale de a o pierde este să o ţii prea strâns; dar dându-i aripi vei reuşi să o păstrezi.
Nu alerga atât de repede prin viaţă încât să uiţi nu numai pe unde ai fost ci şi încotro te îndrepţi.
Nu uita! Cea mai acută dorinţă emoţională a oricărei persoane este aceea de a se simţi apreciată.
Nu îţi fie frică să înveţi. Cunoaşterea este o comoară pe care întotdeauna o poţi purta cu tine cu uşurinţă.
Atenţie cum îţi foloseşti timpul şi vorbele....pentru ca odata ce au zburat, nu mai pot fi recuperate. monalisa-o1

Uneori intregul ne copleseste, nu mai stim ce sa facem cu atata plinatate... şi o imprastiem printre degete... si iarasi se împrastie franturi din noi prin lume. Si vre-un suflet ratacit va ridica frantura şi o va adaposti la caldura sufletului sau...
Franturi... nu, eu vreau intreguri. Sunt mai generoase si mai incapatoare, ai loc sa intorci trei vieti in ele. Intregurile sunt indivizibile si nu cunosc saracia firimiturilor... sa se faca intreguri in viata noastra!
Sufletul e un dar foarte sensibil. La atingerea crivatului poate usor să se sparga. De atatea ori i-am adunat cioburile în palma (si palmele au început sa sangere), m-am asezat într-un colt şi am început refacerea imaginii. Nuantă la nuantă, sunet la sunet, sensibilitate... S-o arunc oare? S-o îngrop adanc să nu mai iasă? Dar tabloul nu ar fi perfect atunci. Ar ramane cu goluri mari care... cine stie cu ce risca sa se umple!
Tabloul se reface. Crapaturile insa raman. Dupa asta orice adiere poate sa doara. Dar ce am fi fara durere? Papusi care zambesc artificial. Fara gust. Fara sens.lorallll

E zarva mare la piata gandurilor noastre fiindca se vand doar sentimente fara eticheta de valabilitate, multe din ele expirate si de aceea voi depune o plangere Destinului pentru a-l amenda pe Creatorul de moda sentimentala al acestei lumi care a produs sentimente ce se nasc si mor in desertaciune, ochi care se cauta intreaga viata fara sa se regaseasca,cuvinte care se pierd in praful clipelor duse de vantul desertaciunii, si multe alte neajunsuri ale acestei marfi cu nume de viata depozitata in conditii mizere pe taraba insalubra a unei Clipe de durere, ce vrea un pret mult prea mare spre a fi cedata altei Clipe de fericire jeanne72001

Pe masura ce cortina noptii se estompeaza incet in lumina diminetii , vedem cum stelele palesc , iar luna....in splendoarea-i magica , isi cedeaza frumusetea in fata rasaritului .Prinsi in frumusetea si vraja momentului , avem o revelatie .Fara aceasta dimineata , in plina desfasurare , toate fricile , toate grijile , visurile si iluziile noastre ar fi nimic .
In acea clipa , iata ca apare , inaltindu-se in spatele muntilor auriti , splendoarea unui giuvaier inflacarat , cu fisii de aur ce strapung ceata din vale , ca raze stralucitoare de speranta . In timp ce maretul Ra se inalta , cerul se aprinde ...de nuante de albastru , lavanda , trandafiriu , portocaliu si ...rosu aprins . Iar pasarea cinta mai puternic si isi ia zborul , in timp ce intreaga lume se trezeste la promisiunea facuta de sufletul blind al diminetii .
Pe masura ce ne uitam la aceasta priveliste spectaculoasa , care a vazut toate momentele din timp , iar maretia sa ne copleseste intreaga fiinta , vom exulta de bucuria intelegerii ca suntem cu adevarat viata lui Ra .
Noi suntem sentimentele tacute si puternice ale vietii , ce se inalta la orizontul indepartat .
Noi suntem culorile rasaritului , miscarile ramurilor din tufisuri , picaturile de roua de pe geam si cintecul de bucurie , dulce si suav , al pasarii diminetii .
Iar urmatorul rasarit pe care il vom vedea va fi privit ca :iata Dumnezeul Ce Eu Sunt .Si vom fi captati de frumusetea si maretia a tot ceeia ce exista , caci acum suntem uniti cu lumina , cu puterea si nesfirsita desfasurare a acestei forte ce nu are nevoie de cuvinte .
Una este sa afli un adevar , alta este sa devii adevar.
Dar ....atunci cind ne asteptam mai putin ne vom trezi pentru a privi o astfel de splendoare pe cer .Iar cunoasterea acestui adevar , prin pacea fiintei , intr-o frumoasa dimineata va deveni o realitate .
Atunci....toate cuvintele , tulburarea , mania , respingerea de sine , complexitatea de a-l intelege pe Dumnezeu , cautarea , cartile si invatatorii vor disparea in ...liniste , printr-o revelatie profunda , ce nu poate fi exprimata prin cuvinte .
Dimineata nostra va veni cu siguranta....!!!